A fost introdusa in legislatia nationala Directiva DAC 6 prin Ordonanta 5 din 31.01.2020.

Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 2018/822 privind raportarea obligatorie și schimbul de informatii cu privire la aranjamentele fiscale transfrontaliere. Conform directivei, prima raportare a aranjamentelor transfrontaliere catre autoritatea nationala fiscala trebuie sa se produca pâna la 31 august 2020 iar primul schimb de informatii intre autoritatile competente ale statelor membre UE este scadent la data de 31 octombrie 2020.

Fiecare companie sau intermediar va trebui sa notifice tranzactiile raportabile catre autoritatile fiscale. Ulterior, autoritatile fiscale din fiecare stat membru vor transmite aceste informatii catre o platforma dezvoltata la nivel european, astfel ca acestea vor fi mult mai in masura sa raspunda practicilor fiscale abuzive prin modificari legislative.

Intermediarul este definit ca fiind: orice persoana care proiecteaza, comercializeaza, organizeaza, pune la dispozitie in vederea implementarii sau gestioneaza implementarea unei modalitati transfrontaliere care face obiectul raportarii.

DAC 6 prevede o serie de criterii pe baza carora se identifica tranzactiile transfrontaliere raportabile. In conformitate cu DAC 6, raportarea vizeaza toate taxele, cu exceptia taxei pe valoarea adaugata (TVA), a taxelor vamale, a accizelor si a contributiilor obligatorii la asigurarile sociale.

Mai jos exemple de “semne distinctive” in functie de fiecare sectiune (din declaratie):

– sectiunea A: Entitatea dintr-un stat membru care implementeaza&proiecteaza o modalitate transfrontaliera* / aranjament transfrontalier. Poate face parte dintr-o asociatie profesionala (juridica, fiscala, de consultanta), dar nu e obligatoriu. Acolo unde se aplica o clauza legala a secretului profesional, obligatia trece la contribuabilul relevant.

– sectiunea B: achizitia unei societati care inregistreaza pierderi; conversia veniturilor in capital sau in venituri cu un regim fiscal mai favorabil;

– sectiunea C: plati transfrontaliere deductibile catre intreprinderile asociate (atunci când sunt primite) la o cota de impozit 0 sau aproape 0, o scutire completa sau un regim de impozitare preferential; plati catre o intreprindere asociata situate intr-o jurisdictie necooperanta.

– sectiunea D: subminarea legislatiei UE sau orice acorduri echivalente privind schimbul automat de informatii despre conturile financiare; entitate sau beneficiari reali – netransparenti.

– sectiunea E: reguli speciale unilaterale preferentiale in domeniul preturilor de transfer; transferul de active necorporale greu de evaluat.

Pentru a fi un intermediar, o persoana trebuie sa indeplineasca cel putin una din urmatoarele conditii suplimentare:

(a) sa fie rezidenta in scopuri fiscale intr-un stat membru;

(b) sa aiba un sediu permanent intr-un stat membru prin intermediul caruia sa fie furnizate serviciile legate de modalitatea in cauza;

(c) sa fie constituita intr-un stat membru sau sa fie reglementata de legislatia unui stat membru;

(d) sa fie inregistrata intr-o asociatie profesionala legata de servicii juridice, fiscale sau de consultanta intr-un stat membru.

Informatiile care trebuie comunicate de autoritatea competenta a unui stat membru in temeiul alineatului (13) includ, dupa caz, urmatoarele:

(a) identificarea intermediarilor și a contribuabililor relevanti, inclusiv numele, data și locul nașterii (in cazul unei persoane fizice), reședinta fiscala, NIF ale acestora, și, daca este cazul, identificarea persoanelor care sunt intreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;

(b) detalii privind semnele distinctive stabilite in anexa IV care determina ca modalitatea transfrontaliera sa faca obiectul raportarii;

(c) un rezumat al continutului modalitatii transfrontaliere care face obiectul raportarii, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscuta de obicei, daca aceasta exista, și o descriere generala a modalitatilor sau activitatilor economice relevante, fara a duce la dezvaluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informatii a caror dezvaluire ar fi contrara politicilor publice;

(d) data la care s-a desfașurat sau la care se va desfașura prima etapa a implementarii modalitatii transfrontaliere care face obiectul raportarii;

(e) detalii privind dispozitiile nationale care constituie baza modalitatii transfrontaliere care face obiectul raportarii;

(f) valoarea modalitatii transfrontaliere care face obiectul raportarii;

(g) identificarea statului membru al contribuabilului (contribuabililor) relevant (relevanti) și a oricaror alte state membre care este probabil sa fie vizate de modalitatea transfrontaliera care face obiectul raportarii;

(h)identificarea oricarei alte persoane din statul membru care este probabil sa fie afectata de modalitatea transfrontaliera care face obiectul raportarii, indicând care sunt statele membre de care este legata o astfel de persoana.

Semnele distinctive generice din categoria A și semnele distinctive specifice din categoria B și din categoria C pot fi luate in considerare numai in cazul in care trec “testul beneficiului principal”.

Testul respectiv se considera a fi trecut daca se poate stabili faptul ca beneficiul principal sau unul dintre beneficiile principale pe care o persoana se poate aștepta in mod rezonabil sa le obtina de pe urma unei modalitati, tinând seama de toti factorii și toate circumstantele relevante, este obtinerea unui avantaj fiscal.

CONTACT
Kreston Romania
Eduard Pavel – Tax Partner
eduard.pavel@kreston.ro